Liderii se opereaza si se trateaza undeva mai la vest;
Ministrii se opereaza si se trateaza undeva mai la vest;
Parlamentarii se opereaza si se trateaza undeva mai la vest;
Artistii se opereaza si se trateaza undeva mai la vest;
Pana si popii se opereaza si se trateaza undeva mai la vest;
Exista oare cineva care apeleaza cu incredere si cu speranta la spitalele noastre?
Noi.
duminică, 16 ianuarie 2011
joi, 13 ianuarie 2011
O CARTE DESPRE DEMNITARII – CĂRTURARI . O PROVOCARE?
China exercită de câteva veacuri o atracţie irezistibilă asupra europenilor. Această ţară a început să fie cunoscută prin cărţile ei clasice, traduse de primii misionari catolici. Urmează cunoaşterea la faţa locului pe care o înfăptuiesc aventurierii, negustorii, soldaţii, aceştia din urmă prin războaie umilitoare pentru China, în secolul XX chinezii ies ei înşişi în lume, iar mai nou asistăm la un fenomen tulburător, de neînchipuit în urmă cu ani nici de imaginaţia cea mai bogată. Graţie ritmului economic, mediului de afaceri propice şi condiţiilor de muncă atractive, în zilele noastre, în metropolele chineze încep să prindă contur nici mai mult nici mai puţin decât: caucasian towns! Aceste gânduri îmi provoacă o carte tipărită de curând: Atingerea unui ideal - Literaţii din perioada Dinastiei Chineze Tang de Camelia Pantazi Tudor, Editura Rawexcoms, Bucureşti, 2010.
Istoria Chinei este, pentru noi, europenii, incredibilă pe alocuri, stranie de multe ori şi poate întotdeauna fascinantă. China începutului de secol XXI pare similară prefacerilor si prosperităţii epocii Tang, secolele 7 – 9 de după Hristos.
În cele două sute de pagini ale cărţii, Camelia Pantazi Tudor ne poartă cu bună ştiinţă într-o lume în care cărturarii atinseseră un ideal socio-uman şi artistic, prin gestul divin al singurei împărătese din istoria Chinei, Wu Zetian (690 – 705), de a promova demnitarii numai printr-o selecţie riguroasă, an după an, în tot imperiul, pentru a ridica oamenii la tiluri nobiliare nu prin sânge, ci prin creier, pe baza capacităţilor intelectuale! Ea a impus examene naţionale, care se desfăşurau intâi la nivel sătesc, apoi judeţean, provincial si în final la Palat, dintre câştigători alegându-se miniştrii şi guvernatorii provinciilor. Numai prin puterea acestor mandarini-cărturari ( nu cumva cultura adevărată întregeşte oamenii şi-i face cinstiţi, serioşi, viteji, demni, iar incultura nu lasă să se vadă decât minciuna, slugarnicia şi aroganţa, dupa caz?), numai prin ei se consideră că a putut China Imperiului Tang sa atingă apogeul. Autoarea numeşte Dinastia Tang (618 – 907) Epocă de Aur: Realizările principale privesc organizarea administrativă, reformele în legislaţie, agricultură, educaţie, expansiunea militară extraordinară, precum şi înflorirea artelor şi religiilor. Ani nu numai glorioşi pentru imperiu, ci mai ales prosperi pentru popor. Oamenii trăiesc indestulător. Lumea era liberă. Cei care studiau pentru a servi societatea erau cărturarii, cei care creau obiectele erau meşteşugarii, iar aceia care transportau mărfurile şi comercializau produsele erau neguţătorii…Cărturarii sunt cei care se bucură de cel mai înalt prestigiu. Dezvoltarea nemaiîntâlnită până atunci, ne convinge autoarea, s-a datorat, într-o foarte mare măsură, existenţei în administraţia imperiului a unor oameni cu o minte sclipitoare, cu spirit liber, cu o cultură vastă şi cunostinţe aprofundate în cele mai diferite domenii.
Există o savantă privire de ansamblu a vremurilor, care electrizează cititorul şi în orice caz îl captează şi cu siguranţă îl câştigă de partea civilizaţiei chineze. Este o reuşită de calitate, pentru care autoarea merită omagiile noastre.
Cartea este divizată în şase capitole mari. Pentru cine nu are timp să citească enciclopedii sau cărţi docte de istorie a Chinei, autoarea găseşte oportună o prezentare sintetică. Călătoria rapidă în istoria Chinei de la începutul cărţii, cum o numeşte Camelia Pantzi Tudor, este reuşită, atractivă, convingătoare.
Epoca Tang, de Aur, este prezentată socio-istoric, încât accentul să cadă pe formarea literaţilor, cum se pronunţă autoarea. Este vorba pe larg de pregătirea şi rolul cărturarilor pentru accesul lor nelimitat si complet la putere. Doar slaba pregătire, neştiinţa şi incapacitatea puteau opri sau deturna cariera mandarinilor. Autoarea atotştiutoare explică organizarea sistemului naţional de examinare, modul de funcţionare şi perpetuarea acestuia până în era modernă.
Ultimele trei capitole sunt dedicate literaturii. Camelia Pantazi Tudor ne convinge cum prestigiul mandarinilor-cărturari dobândit prin ştiinţă de carte, cinste şi corectitudine etc, le conferă acestora, în multe cazuri, statutul superior de nemuritori.
Eseul de faţă, pentru că Atingerea unui ideal - Literaţii din perioada Dinastiei Chineze Tang de Camelia Pantazi Tudor este o lucrare cu evident caracter eseistic, îşi găseşte punctul de sprijin în creaţia literară, mai ales în poezia Tang, recunoscută de acum pretutindeni în lume. Sunt numeroase confesiuni, evocări, exprimări paradoxale în structuri contemplative, lirice, care o îndreptăţesc pe autoare la o continuare a demersurilor sale.
Aşteptăm o a doua carte aflată, cum se simte că îi convine Cameliei Pantazi tudor să creeze, la graniţa literaturii cu istoria Chinei eterne.
Se remarcă multe pagini scrise cu reală graţie. Paginile despre Li Tai Bai, de exemplu, prefaţate de un desen în peniţă cu un bărbat interiorizat ţinând în mână o cupă. Lipseşte doar umbra pentru a forma cei trei prieteni din poemul: Beau singur sub clar de lună. Prezentarea poetului şi demnitarului Bai Juyi, poet aproape necunoscut la noi, dar care a scris vreo trei mii de poezii, pe care le-a împărţit chiar el în patru categorii: realiste, satirice, de introspecţie şi diverse. Atent scrie autoarea şi despre peisagistul şi poetului rafinat al iubirii Wang Wei: Sa nu plângem deloc / Rămas bun pe furiş / Fără al vorbelor joc / Nu iubire făţiş.
O latură a vieţii Tang a fost lăsată cu totul la o parte şi ar putea fi avută în vedere la o a doua ediţie – intervenţia femeii. Trebuie să recunoaştem că până şi politicienii cei mai luminaţi sunt bulversati şi nu rezistă intrigilor amoroase. Oare cum a apus Epoca de Aur? O spune un poet al vremii vechi:
Brambureala nu vine din Cer,
Ea este creată de femeie!
Istoria Chinei este, pentru noi, europenii, incredibilă pe alocuri, stranie de multe ori şi poate întotdeauna fascinantă. China începutului de secol XXI pare similară prefacerilor si prosperităţii epocii Tang, secolele 7 – 9 de după Hristos.
În cele două sute de pagini ale cărţii, Camelia Pantazi Tudor ne poartă cu bună ştiinţă într-o lume în care cărturarii atinseseră un ideal socio-uman şi artistic, prin gestul divin al singurei împărătese din istoria Chinei, Wu Zetian (690 – 705), de a promova demnitarii numai printr-o selecţie riguroasă, an după an, în tot imperiul, pentru a ridica oamenii la tiluri nobiliare nu prin sânge, ci prin creier, pe baza capacităţilor intelectuale! Ea a impus examene naţionale, care se desfăşurau intâi la nivel sătesc, apoi judeţean, provincial si în final la Palat, dintre câştigători alegându-se miniştrii şi guvernatorii provinciilor. Numai prin puterea acestor mandarini-cărturari ( nu cumva cultura adevărată întregeşte oamenii şi-i face cinstiţi, serioşi, viteji, demni, iar incultura nu lasă să se vadă decât minciuna, slugarnicia şi aroganţa, dupa caz?), numai prin ei se consideră că a putut China Imperiului Tang sa atingă apogeul. Autoarea numeşte Dinastia Tang (618 – 907) Epocă de Aur: Realizările principale privesc organizarea administrativă, reformele în legislaţie, agricultură, educaţie, expansiunea militară extraordinară, precum şi înflorirea artelor şi religiilor. Ani nu numai glorioşi pentru imperiu, ci mai ales prosperi pentru popor. Oamenii trăiesc indestulător. Lumea era liberă. Cei care studiau pentru a servi societatea erau cărturarii, cei care creau obiectele erau meşteşugarii, iar aceia care transportau mărfurile şi comercializau produsele erau neguţătorii…Cărturarii sunt cei care se bucură de cel mai înalt prestigiu. Dezvoltarea nemaiîntâlnită până atunci, ne convinge autoarea, s-a datorat, într-o foarte mare măsură, existenţei în administraţia imperiului a unor oameni cu o minte sclipitoare, cu spirit liber, cu o cultură vastă şi cunostinţe aprofundate în cele mai diferite domenii.
Există o savantă privire de ansamblu a vremurilor, care electrizează cititorul şi în orice caz îl captează şi cu siguranţă îl câştigă de partea civilizaţiei chineze. Este o reuşită de calitate, pentru care autoarea merită omagiile noastre.
Cartea este divizată în şase capitole mari. Pentru cine nu are timp să citească enciclopedii sau cărţi docte de istorie a Chinei, autoarea găseşte oportună o prezentare sintetică. Călătoria rapidă în istoria Chinei de la începutul cărţii, cum o numeşte Camelia Pantzi Tudor, este reuşită, atractivă, convingătoare.
Epoca Tang, de Aur, este prezentată socio-istoric, încât accentul să cadă pe formarea literaţilor, cum se pronunţă autoarea. Este vorba pe larg de pregătirea şi rolul cărturarilor pentru accesul lor nelimitat si complet la putere. Doar slaba pregătire, neştiinţa şi incapacitatea puteau opri sau deturna cariera mandarinilor. Autoarea atotştiutoare explică organizarea sistemului naţional de examinare, modul de funcţionare şi perpetuarea acestuia până în era modernă.
Ultimele trei capitole sunt dedicate literaturii. Camelia Pantazi Tudor ne convinge cum prestigiul mandarinilor-cărturari dobândit prin ştiinţă de carte, cinste şi corectitudine etc, le conferă acestora, în multe cazuri, statutul superior de nemuritori.
Eseul de faţă, pentru că Atingerea unui ideal - Literaţii din perioada Dinastiei Chineze Tang de Camelia Pantazi Tudor este o lucrare cu evident caracter eseistic, îşi găseşte punctul de sprijin în creaţia literară, mai ales în poezia Tang, recunoscută de acum pretutindeni în lume. Sunt numeroase confesiuni, evocări, exprimări paradoxale în structuri contemplative, lirice, care o îndreptăţesc pe autoare la o continuare a demersurilor sale.
Aşteptăm o a doua carte aflată, cum se simte că îi convine Cameliei Pantazi tudor să creeze, la graniţa literaturii cu istoria Chinei eterne.
Se remarcă multe pagini scrise cu reală graţie. Paginile despre Li Tai Bai, de exemplu, prefaţate de un desen în peniţă cu un bărbat interiorizat ţinând în mână o cupă. Lipseşte doar umbra pentru a forma cei trei prieteni din poemul: Beau singur sub clar de lună. Prezentarea poetului şi demnitarului Bai Juyi, poet aproape necunoscut la noi, dar care a scris vreo trei mii de poezii, pe care le-a împărţit chiar el în patru categorii: realiste, satirice, de introspecţie şi diverse. Atent scrie autoarea şi despre peisagistul şi poetului rafinat al iubirii Wang Wei: Sa nu plângem deloc / Rămas bun pe furiş / Fără al vorbelor joc / Nu iubire făţiş.
O latură a vieţii Tang a fost lăsată cu totul la o parte şi ar putea fi avută în vedere la o a doua ediţie – intervenţia femeii. Trebuie să recunoaştem că până şi politicienii cei mai luminaţi sunt bulversati şi nu rezistă intrigilor amoroase. Oare cum a apus Epoca de Aur? O spune un poet al vremii vechi:
Brambureala nu vine din Cer,
Ea este creată de femeie!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)