vineri, 19 august 2011

INTEGRALA ZHUANG ZI

O CARTE DE EXCEPTIE A APARUT ZILELE ACESTEA LA EDITURA LITERA:

SIMBOLURILE INTEGRITATII INFINITE


INTEGRALA ZHUANG ZI

In romaneste de:
CONSTANTIN LUPEANU
Traducatorul isi exprima regretul ca, din considerente editoriale,
cartea a aparut doar cu numele sau pe coperta,
desi la implinirea ei au lucrat in egala masura:
MIRA LUPEANU SI ADRIAN DANIEL LUPEANU

Din Studiul Introductiv:
Maestrul Zhuang Zhou a fost într-o oarecare mãsurã contemporan cu Aristotel ºi a trãit mult pentru oamenii timpului sãu - 83 de ani. S-a nãscut în Meng, capitala principatului Song, în cuprinsul provinciei Henan de astãzi, la sud de Fluviul Galben. Profesorul Ma Shulun a determinat perioada vieþii, acceptatã astãzi unanim de cãtre experþi: 369 - 286 îCh..
Numele de familie, Zhuang înseamnã Solemn, iar numele sãu personal, Zhou are sensul de Circumferinþã, Ciclu. Ca orice cãrturar chinez, Zhuang Zhou avea ºi un nume poetic, folosit ceremonios, între prieteni ºi acesta era Zi Xiu, adicã Maestrul Tihnei. Zhuang Zi, Maestrul Zhuang sau Maestrul Solemn nu a avut parte de o viaþã îndestulatã, dimpotrivã, a trãit în lipsuri. În tinereþe, a fost slujbaº pentru puþinã vreme, dar nu existã vreo însemnare exactã despre natura muncii sale. Grãdina de lacuri a fost ori o plantaþie de arbori de lac ori un atelier pentru produs lacuri ori acestea douã la un loc, peste care el sã fi fost un fel de vãtaf. Unii contemporani au scris despre o terasã unde el obiºnuia sã pescuiascã, la nord de aceastã Grãdinã de lacuri. Deºi a dus o viaþã de privaþiuni, era om cu o educaþie aleasã, fiind descendent al clasei nobiliare sãrãcite. Cã era de viþã nobilã, cercetãtorii probeazã chiar ºi prin textele sale.
A fost însurat ºi a avut copii, dar neamul sãu s-a pierdut în timp. A fost foarte sãrac, uneori n-avea lemne de foc sau i se termina orezul care sã asigure hrana de bazã familiei sale. Împletea sandale din paie, pentru a-ºi asigura traiul, uneori se împrumuta la prieteni cãrturari. Din scrierile sale reiese cã îi plãcea sã se amestece cu þãranii, pescarii ºi pãdurarii, preþuind viaþa simplã.
Filosoful nu se plângea de traiul marcat de privaþiuni materiale, nu se simþea nefericit. În schimb, ºi-a fãurit una dintre cele mai libere vieþi spirituale. Puþinilor învãþãcei le recomanda caracter drept ºi studiu permanent.
Zhuang Zhou a continuat ºi a dezvoltat gândirea filosoficã a Venerabilului Maestru, Lao Zi. El a scris despre cum este creatã lumea, despre viaþã ºi moarte, despre prietenie ºi iubire, despre individ etc, iar în aceastã ultimã ordine de idei poate fi considerat precursorul existenþialismului de la începutul secolului trecut din Europa. Nenumãrate sunt temele abordate de gânditor în aceastã carte. Nu ºtiu dacã s-a fãcut un inventar, ori poate cã este imposibil de realizat aºa ceva. În bibliografia chinezã, imensã ºi imposibil de parcurs în întregime dacã nu iþi dedici viaþa studierii operei Maestrului Zhuang, nu am gãsit încã o tratare exhaustivã a viziunii filosofului. Vom încerca mai departe sã scoatem în evidenþã principalele direcþii, cu recomandarea de a ne apleca cu grijã asupra fiecãrei pagini ºi strãdania ne va fi cu siguranþã recompensatã.
Maestrul Zhuang ordoneazã o filosofie complexã, care s-ar înscrie sferei idealiste ºi metafizice, dar cu nenumãrate elemente de dialecticã.
Temele enunþate de el au format filonul din care s-au dezvoltat atâtea ºcoli filosofice de-a lungul istoriei Chinei, iar ideile ºi conceptele sale au alimentat cultura ºi mai cu seamã poezia, pânã în zilele noastre.
El se referã la relativism, la inteligenþa supremã, la idealul vieþii, la societatea idealã ºi nu o datã la chestiuni care astãzi þin astãzi de esteticã, de teoria frumosului ºi a artei.
Cartea Zhuang Zi debuteazã însã cu dezvoltarea unei teme care îl identificã cel mai bine, goana pentru descoperirea libertãþii absolute.
„Nu deveni sclavul faimei,
Nu deveni depozitul uneltirilor,
Nu deveni tu rãspunzãtor pentru toate problemele,
Nu deveni stãpânul atotpriceperii.
Înþelege-l în profunzime pe nesfârºitul tao ºi lasã-þi inima sã zburde
în lumea minunatã a golului.
Bucurã-te de ce þi-a dat cerul ºi nu considera cã ai câºtigat ceva –
totul este nimicnicie.
Omul perfect are inima ca o oglindã:
nu conduce ºi nu întâmpinã, reflectã, dar nu reþine.
Iatã de ce, învinge ºi nu este rãnit.“
Libertatea este tãrâmul bucuriei supreme.
Trãieºte viaþa în simplitate ºi cu bucurie în suflet ºi numai astfel vei cunoaºte calea Cerului, îl vei afla pe tao, ne sfãtuieºte filosoful.
Maestrul Zhuang se caracterizeazã singur în capitolul Sub Ceruri, atribuindu-ºi:
„Vederi largi, misterioase, elocinþã bogatã, neîncãtuºatã, într-o atitudine de neamestec, neîngrãditã, fãrã sã exprime o tendinþã anume…. stil liber, cuvintele fiind înºirate în voie, cu citate de seamã [din gânditorii antici, fãcându-i pe oameni sã creadã cã] sunt reale; ...Elocinþa, deºi imprevizibilã, este fascinantã ºi captiveazã. Mintea lui era atât de bogatã, încât, [atunci când scria], nu se putea opri. În sus, el a cãlãtorit cu creatorul lucrurilor, iar, în jos, a fost prieten cu aceia pentru care moartea ºi viaþa [erau lucruri] exterioare ºi nu deosebeau sfârºitul de început… Vederile lui sunt nemãrginite ºi obârºia lor nu e îndepãrtatã de tao. Indistincte ºi inefabile! Imposibil [de a li se pãtrunde] misterul!“
,,Fabulele ocupã nouã zecimi, în care eu mã folosesc de alþii pentru a-mi expune propriile gânduri.“
Zhuang Zi este lucrarea cu o influenþã covârºitoare asupra vieþii spirituale a chinezilor, o moºtenire culturalã de mare preþ.
În Cronica Han, se menþioneazã a avea 52 de capitole. A fost cunoscutã imediat dupã moartea filosofului, dar popularã a ajuns începând din secolele IV si V. În lumea veche, au circulat mai multe ediþii, deoarece un catalog al scrierilor antice compilat în Dinastia Tang de un carturar faimos, Lu Deming, prezintã Zhuang Zi în 26, 27, 33 ºi 52 de pãrþi, iar aceasta din urmã cuprindea 7 capitole interioare, ca ºi astãzi, 28 exterioare, faþã de 15 azi, 14 diverse, în raport cu 11, plus 3 de explicaþii, mai mult ca sigur comentarii critice, care însã s-au pierdut.
Pânã astãzi se pãstreazã ediþia Guo Xiang din dinastia Jin, cu 33 de capitole. Acest învãþat a lãsat ºi primele comentarii pertinente ºi este citat ºi de noi, nu o datã.
Ulterior, ca ºi în cazul Cãrþii despre Cale ºi Virtute, Tao De Jing, cãreia i s-a zis Zheng Jing, Cartea Sacrã, autorului, socotit întemeietor al taoismului, conferindu-i-se titlul de Prinþul Suprem,
lucrarea Zhuang Zi a fost însumatã religiei taoiste ºi declaratã lucrare clasicã, sub titlul: Nanhua Zheng Jing, Cartea Sacrã,
iar filosofului i s-a conferit titlul de Omul Adevãrat de Nanhua.
Ce va fi fost Nanhua, rãmâne un mister.
Astãzi se crede a desemna un munte, o localitate sau o ordine din ierarhia misticã a taoiºtilor.
Împreunã cu lucrãrile înscrise filosofiei taoiste, Lie Zi, Wen Zi ºi Kang Cang Zi, formeazã: Si Zi Zheng Jing, Cele patru carþi clasice sacre, canoane de prim ordin în templele taoiste.

5 comentarii:

  1. FELICITĂRI! Ce surpriză frumoasă! Se găsește deci în librării deja?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca da, te rog sa intrebi la Libraria Litera, eu am primit doar exemplarele de autor.
    Iar dupa ce scrii despre ea, ca si despre Insemnarea,,, te rog sa imi trimiti articolele tale savante, mersi, L

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe internet, librării on-line, nu am găsit nimic, voi lua legătura cu editura,în scurt timp, acum mă lupt cu o viroză teribilă și nu funcționez la capacitate normală...Felicitări încă o dată!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sigur, trimit cu mult drag! Mulțumesc pt aprecieri. Am încă foarte mult de învățat...

    RăspundețiȘtergere