Am fost prezent asta vara la ceremonia de lansare oficiala a cartii: Viata, drumuri, litere... de Ion Andreita, aparuta la Editura Antim Ivireanul din Ramnicu Valcea. Cei sase vorbitori au gasit numai valori in aceasta carte, fiecare evidentiind o latura sau alta. Aveam si eu pe limba un cuvant, dar n-am intervenit acolo, pentru ca era deja o ora tarzie. Numai ca acel cuvant se cuvine, daca nu rostit, cel putin scris: meditatie!
Cartea de 780 de pagini format mare, cu titlul: Viata, drumuri, litere... nu este, asa cum s-ar crede, o culegere de articole de ziar scrise cu talent si daruire de un jurnalist care a fost si este un poet de mare tinuta, ci o meditatie asupra lumii.
Ion Andreita, ziaristul, poetul si prozatorul, este un ganditor profund asupra existentei noastre.
Tocmai de aceea textele se sustin prin ele insele, nu conteaza daca au fost gandite si scrise acum cateva zile, cativa ani sau acum cateva zeci de ani, pentru ca ele contin un ceva care depaseste notatia reporterului, faptul de viata, un fenomen etc, ele sunt innobilate de cugetarea grava a omului de cultura.
Iata cum faptul de viata cotidian, efemerul, care in mod firesc nu depaseste ziua in care a fost tiparit in paginile unui ziar, dainuieste peste timp prin cugetarea celui care ni-l aduce la cunostinta si il potenteaza, scotandu-l din obisnuit si daruindu-l cu har, cu acea scanteie numai de autor stiuta, pentru a-l trece in etern.
Prozele din aceasta carte, pentru ca Ion Andreita a transformat insemnarea ori consemnarea jurnalistica in proza de tinuta, tocmai prin meditatia Domniei Sale asupra a ceea ce relateaza, prozele, subliniez, se sustin prin ele insele.
Texte scrise cu ani in urma au prospetime si savoare.
Ele se citesc cu placere si interes si cu luare aminte, indiferent daca sunt din sfera vietii cotidiene, din domeniul culturii, al politicii etc, iar cititorul are de invatat, pentru ca harul meditatiei pe care autorul il revarsa asupra textului ne capteaza, ne cuprinde si ne transforma pe noi insine, facandu-ne partasi, partizani.
Evenimentul a avut loc la Casa Titulescu, altfel zis: Templul Diplomatiei Romane, iar intr-o sala alaturata era Expozitia de Goblenuri create de sotia lui Ion Andreita, Doamna Lia Maria Andreita, diplomat de meserie si artist prin vocatie, si adaug aceasta, pentru ca am observat aceeasi caracteristica: Meditatia.
Tapiseriile artistei nu sunt o impletire de fire si o armonie de culori, ci aceste operatii pornesc din idee.
Aceeasi reflectie asupra lumii si vietii, meditatie asupra vietii noastre pamantesti.
Fiecare tapiserie reprezinta un gand colorat, este irepetabila si grava.
In fata ei si dupa ce te-ai indepartat nu mai esti acelasi, la fel cum nu mai esti acelasi citind cartea anuntata mai sus.
Ion Andreita si Lia Maria Andreita sunt truditori ai acestui pamant si artisti, creatori de frumos si demiurgi ai unei lumi la care visam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu