joi, 4 octombrie 2012

ZBORUL INIMII

ZBORUL INIMII - Inspirat titlu, banală copertă. Invenţia de orice fel, creaţia şi mai cu seamă creaţia poetică nu decurg din profesie, nu sunt expresia pregătirii şcolare şi universitare. Dacă ar fi astfel, orice inginer ar fi inventator cu brevet şi am avea atâţia poeţi câţi profesori de limba română sunt atestaţi cu diplomă şi aşa mai departe. Poezia poate fi definită drept un puzzle din cuvinte, aranjate fără nici o logică, făcute sa ne capteze prin valoarea estetică şi gând, menite să ne imbogăţească sufletul, după legea de nedesluşit a creatorului pe care îl numim poet. Nu ştiu ce meserie are Niculina Lucia Chelaru, însă cartea Zborul inimii înseamnă o înaltă reuşită. Autoarea omagiată astăzi este poet născut, iar nu făcut! Ea leagă cuvintele într-un flux cunoscut şi stăpânit în parte numai de ea şi în marele rest neştiut de nimeni, ca o expresie a lumii sale interioare în continuu tumult. Citiţi cu voce tare orice poem. Veţi intui o linie melodică în fiecare. Mai mult, fiecare poem parcă dictează o anumită melodie şi chiar mărimea, lungimea discursului poetic. Cartea conţine 51 de poezii şi 50 de poeme în proză. Ceea ce surprinde de la bun început, citind creaţiile lirice adunate în Zborul inimii, este un sentiment al contemporaneităţii strunit pe universalitate. Despre ce scrie Lucia Chelaru? Despre viaţă, despre noi: iubire, curăţenie sufletească şi frumos, a trăi in comuniune cu natura, cu poezia. Declară: Totul în jur se schimbă-n poezie. Ea blamează existenţa cenuşie, viaţa fără un sens înalt: Măcar o frunză din toamna ce-a fost, Un freamăt de zbor aş vrea să mai simt, Se-aude doar vocea de vânt rătăcit, Într-un cântec ce-l ştiu pe de rost. Şi: Mi-am înecat dorinţele-n iubire, Şi visele le-am împletit în stea, În jurul meu eu văd a ta sclipire, În mine simt cum arde raza ta. Ne oprim aici cu citatele. Sunt foarte multe poeme antologice în această carte-eveniment. Lipseşte aproape în totalitate epicul, chiar şi în poemele în proză - poezii deghizate! Pe alocuri idilice, uneori eclectice, poeziile Luciei Chelaru nu ţin să se integreze într-un sistem consistent. Reţin multiplele faţete ale vieţii surprinse cu mână sigură, dovedind înţelegerea naturii umane. Poemele în proză sunt şi ele meditaţii lirice asupra vieţii, scenarii care surprind cititorul, povestioare cu tâlc, vis in marea visare, după mărturisirea autoarei. O trăsătură evidentă a poeziei Luciei Chelaru este concentrarea până la esenţă. Poeta nu se pierde în aparenţă şi nici în detalii şi nici nu se lasă subjugată de limbaj. Ea captează cu mână de demiurg spiritul unei scene descrise, atmosfera necesară. Se regăsesc: intensitatea emoţiei, delicateţea sentimentelor, expresia stabilă şi inedită, ingenuitatea. În întregul ei, poezia din această culegere prezintă bogat şi variat o panoramă a vieţii interioare, este o explorare inedită a trăirii omului, în care ne regăsim noi înşine. Pentru a rezuma, poezia din cartea Zborul inimii de Niculina Lucia Chelaru este romantică şi filosofică din punct de vedere tematic, raportant la sentimente - reprezintă o pasiune bine strunită, iar limba scrierii, a creaţiei literare este subtilă şi complexă. Să recunoaştem şi noi, ca poetul Vasile Alecsandri, vorbind de Mihai Eminescu: Cu-atât mai bine ţării şi ei cu-atât mai bine! Bravo!
Bucureşti, 4 octombrie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu