Un an nou cu belsug,
caldura in inima si
bucurii nemasurate!
vineri, 31 decembrie 2010
duminică, 12 decembrie 2010
T H A I L A N D A, TARA OAMENILOR LIBERI
Execelenta Sa Doamna Chantipha Phutrakul, Ambasadorul Extraordinar si Plenipotentiar al Regatului Thailandei la Bucuresti, a oferit o receptie pentru care merita toate omagiile, la Sala Rotunda a Hotelului InterContinental, cu prilejul Zilei Nationale, Ziua de nastere a Majestatii Sale Regele BHUMIBOL ADULYADEJ, monarhul cu cea mai lunga domnie din lume.
L-am intalnit de trei ori pe Majestatea Sa, in anii 80, un om cu o cultura larga si impresionanta, care se bucura de respect, pretuire si autoritate morala imense pretutindeni in tara.
Populatia thai a migrat din sudul Chinei la inceputul erei crestine, a format intai in partea de nord un numar de state feudale, a coborat catre campia manoasa din sud si s-a unit intaia oara la Sukhothai (1238), regat care a exersat o influenta decisiva asupra natiunii thai, dupa care, un mare regat (33 de regi) a luat fiinta cu capitala in Ayuthaya, la 85 km nord de Bangkok: 1350 -1767. Cunoscuta in lume, pana la 23 Iunie 1923, sub denumirea de Siam, Thailanda este singura ţară din Asia de sud-est care nu a fost niciodată colonizata!
Astazi, o monarhie constitutionala, Thailanda are o populatie de aproape 68 milioane de locuitori (10% in Bangkok), la o suprafata de 514.000 km², impartita in 75 de provincii.
Destinatie turistica de exceptie, cu care rivalizeaza poate doar China si Japonia, Thailanda (thai inseamna Om Liber) este un tinut cu vestigii istorice de legenda, cu o cultura bogata, originala, cu o arhitectura unica, cu frumuseti naturale rare pe glob etc.
Am fost prieten cu marele poet modern Montri Umavijani (1941 - 2006), impreuna cu care l-am publicat pentru prima oara pe Eminescu in limba thai (Luceafarul, editie bilinva, Thai si Engleza), 1988, pentru ca in anul urmator, dupa ce a participat la Centenarul Eminescu, poetul Montri sa publice o carte de poeme in limba Engleza dedicata Romaniei: In Roman Retreat, carte care s-ar cuveni tradusa si publicata la Bucuresti.
Ma opresc aici, nu inainte de a o felicita pe Excelenta Sa Chantipha Phutrakul pentru receptia somptuoasa, pentru cuvintele pline de caldura si de intelepciune rostite, pentru reusita de a imprima actiunii diplomatice o reala patina thai!
L-am intalnit de trei ori pe Majestatea Sa, in anii 80, un om cu o cultura larga si impresionanta, care se bucura de respect, pretuire si autoritate morala imense pretutindeni in tara.
Populatia thai a migrat din sudul Chinei la inceputul erei crestine, a format intai in partea de nord un numar de state feudale, a coborat catre campia manoasa din sud si s-a unit intaia oara la Sukhothai (1238), regat care a exersat o influenta decisiva asupra natiunii thai, dupa care, un mare regat (33 de regi) a luat fiinta cu capitala in Ayuthaya, la 85 km nord de Bangkok: 1350 -1767. Cunoscuta in lume, pana la 23 Iunie 1923, sub denumirea de Siam, Thailanda este singura ţară din Asia de sud-est care nu a fost niciodată colonizata!
Astazi, o monarhie constitutionala, Thailanda are o populatie de aproape 68 milioane de locuitori (10% in Bangkok), la o suprafata de 514.000 km², impartita in 75 de provincii.
Destinatie turistica de exceptie, cu care rivalizeaza poate doar China si Japonia, Thailanda (thai inseamna Om Liber) este un tinut cu vestigii istorice de legenda, cu o cultura bogata, originala, cu o arhitectura unica, cu frumuseti naturale rare pe glob etc.
Am fost prieten cu marele poet modern Montri Umavijani (1941 - 2006), impreuna cu care l-am publicat pentru prima oara pe Eminescu in limba thai (Luceafarul, editie bilinva, Thai si Engleza), 1988, pentru ca in anul urmator, dupa ce a participat la Centenarul Eminescu, poetul Montri sa publice o carte de poeme in limba Engleza dedicata Romaniei: In Roman Retreat, carte care s-ar cuveni tradusa si publicata la Bucuresti.
Ma opresc aici, nu inainte de a o felicita pe Excelenta Sa Chantipha Phutrakul pentru receptia somptuoasa, pentru cuvintele pline de caldura si de intelepciune rostite, pentru reusita de a imprima actiunii diplomatice o reala patina thai!
joi, 2 decembrie 2010
L A M A I A
Le citron (citrus) est un produit miraculeux pour tuer les cellules cancereuses.
Il est 10.000 fois plus puissant que la chimiothérapie.
Pourquoi ne sommes-nous pas au courant de cela?
Parce qu’il existe des laboratoires intéressés par la fabrication d’une version synthétique qui leur rapportera d’énormes bénéfices.
Vous pouvez désormais aider un ami qui en a besoin en lui faisant savoir que le jus de citron lui est bénéfique pour prévenir la maladie.
Son goût est agréable et il ne produit pas les horribles effets de la chimiothérapie.
Si vous en avez la possibilité, plantez un citronnier dans votre patio ou votre jardin.
Combien de personnes meurent pendant que ce secret est jalousement gardé pour ne pas porter atteinte aux bénéfices multimilionnaires de grandes corporations ?
Comme vous le savez, le citronnier est bas, n’occupe pas beaucoup d’espace et est connu pour ses variétés de citrons et de limes.
Vous pouvez consommer le fruit de manières différentes: vous pouvez manger la pulpe, la presser en jus, élaborer des boissons, sorbets, patisseries, …
On lui attribue plusieurs vertus mais la plus intéressante est l’effet qu’elle produit sur les kystes et les tumeurs.
Cette plante est un remède prouvé contre les cancers de tous types. Certains affirment qu’elle est de grande utilité dans toutes les variantes de cancer.
On la considère aussi comme un agent anti microbien à large spectre contre les infections bactériennes et les champignons, efficace contre les parasites internes et les vers, elle régule la tension artérielle trop haute et est antidépressive, combat la tension et les désordres nerveux.
La source de cette information est fascinante: elle provient d’un des plus grands fabricants de médicaments au monde, qui affirme qu’après plus de 20 essais effectués en laboratoire depuis 1970, les extraits ont révélé que:
Il détruit les cellules malignes dans 12 types de cancer, y compris celui du côlon, du sein, de la prostate, du poumon et du pancréas…
Les composés de cet arbre ont démontré agir 10.000 fois mieux que le produit Adriamycin, une drogue chimiothérapeutte normalement utilisée dans le monde, en ralentissant la croissance des cellules du cancer.
Et ce qui est encore plus étonnant: ce type de thérapie avec l’extrait de citron détruit non seulement les cellules malignes du cancer et n’affecte pas les cellules saines.
Il est 10.000 fois plus puissant que la chimiothérapie.
Pourquoi ne sommes-nous pas au courant de cela?
Parce qu’il existe des laboratoires intéressés par la fabrication d’une version synthétique qui leur rapportera d’énormes bénéfices.
Vous pouvez désormais aider un ami qui en a besoin en lui faisant savoir que le jus de citron lui est bénéfique pour prévenir la maladie.
Son goût est agréable et il ne produit pas les horribles effets de la chimiothérapie.
Si vous en avez la possibilité, plantez un citronnier dans votre patio ou votre jardin.
Combien de personnes meurent pendant que ce secret est jalousement gardé pour ne pas porter atteinte aux bénéfices multimilionnaires de grandes corporations ?
Comme vous le savez, le citronnier est bas, n’occupe pas beaucoup d’espace et est connu pour ses variétés de citrons et de limes.
Vous pouvez consommer le fruit de manières différentes: vous pouvez manger la pulpe, la presser en jus, élaborer des boissons, sorbets, patisseries, …
On lui attribue plusieurs vertus mais la plus intéressante est l’effet qu’elle produit sur les kystes et les tumeurs.
Cette plante est un remède prouvé contre les cancers de tous types. Certains affirment qu’elle est de grande utilité dans toutes les variantes de cancer.
On la considère aussi comme un agent anti microbien à large spectre contre les infections bactériennes et les champignons, efficace contre les parasites internes et les vers, elle régule la tension artérielle trop haute et est antidépressive, combat la tension et les désordres nerveux.
La source de cette information est fascinante: elle provient d’un des plus grands fabricants de médicaments au monde, qui affirme qu’après plus de 20 essais effectués en laboratoire depuis 1970, les extraits ont révélé que:
Il détruit les cellules malignes dans 12 types de cancer, y compris celui du côlon, du sein, de la prostate, du poumon et du pancréas…
Les composés de cet arbre ont démontré agir 10.000 fois mieux que le produit Adriamycin, une drogue chimiothérapeutte normalement utilisée dans le monde, en ralentissant la croissance des cellules du cancer.
Et ce qui est encore plus étonnant: ce type de thérapie avec l’extrait de citron détruit non seulement les cellules malignes du cancer et n’affecte pas les cellules saines.
miercuri, 1 decembrie 2010
LA PALATUL C C I R
Palatul Camerei de Comert si Industrie gazduieste in Holul central FotoExpozitia:
DESCOPERA VIETNAMUL. ECONOMIE, CULTURA, CIVILIZATIE, TRADITII.
30 Noiembrie - 6 Decembrie 2010.
Nu ratati ocazia de a va incanta sufletul cu imagini de legenda, insa cat se poate de reale, adevarate.
Imaginile acestea sunt ca o chemare la aventua - o calatorie intr-una dintre cele mai pitoresti, atractive si, de neinteles, mai putin cunoscute (la noi) tari ale Asiei de Sud-Est, unde se vorbesc Engleza si Franceza deopotriva.
Ele sunt menite sa sporeasca prietenia, pentru ca mai pretutindeni in Vietnam puteti intalni pe cineva care va va spune pe romaneste: Bine ati venit! Eu, impreuna cu alti cateva mii de intelectuali, am studiat in Romania,,,
Ele, spera organizatorii, Ambasada Vietnamului la Bucuresti si C C I R, vor reusi sa sporeasca cunoasterea si increderea intreprinzatorilor romani, poate si ale Guvernului Romaniei, de a angaja afaceri cu o tara care in ultimii 20 de ani are o crestere economica anuala de spate procente!
DESCOPERA VIETNAMUL. ECONOMIE, CULTURA, CIVILIZATIE, TRADITII.
30 Noiembrie - 6 Decembrie 2010.
Nu ratati ocazia de a va incanta sufletul cu imagini de legenda, insa cat se poate de reale, adevarate.
Imaginile acestea sunt ca o chemare la aventua - o calatorie intr-una dintre cele mai pitoresti, atractive si, de neinteles, mai putin cunoscute (la noi) tari ale Asiei de Sud-Est, unde se vorbesc Engleza si Franceza deopotriva.
Ele sunt menite sa sporeasca prietenia, pentru ca mai pretutindeni in Vietnam puteti intalni pe cineva care va va spune pe romaneste: Bine ati venit! Eu, impreuna cu alti cateva mii de intelectuali, am studiat in Romania,,,
Ele, spera organizatorii, Ambasada Vietnamului la Bucuresti si C C I R, vor reusi sa sporeasca cunoasterea si increderea intreprinzatorilor romani, poate si ale Guvernului Romaniei, de a angaja afaceri cu o tara care in ultimii 20 de ani are o crestere economica anuala de spate procente!
marți, 30 noiembrie 2010
MEDITATIE ASUPRA PAMANTULUI
Am fost prezent asta vara la ceremonia de lansare oficiala a cartii: Viata, drumuri, litere... de Ion Andreita, aparuta la Editura Antim Ivireanul din Ramnicu Valcea. Cei sase vorbitori au gasit numai valori in aceasta carte, fiecare evidentiind o latura sau alta. Aveam si eu pe limba un cuvant, dar n-am intervenit acolo, pentru ca era deja o ora tarzie. Numai ca acel cuvant se cuvine, daca nu rostit, cel putin scris: meditatie!
Cartea de 780 de pagini format mare, cu titlul: Viata, drumuri, litere... nu este, asa cum s-ar crede, o culegere de articole de ziar scrise cu talent si daruire de un jurnalist care a fost si este un poet de mare tinuta, ci o meditatie asupra lumii.
Ion Andreita, ziaristul, poetul si prozatorul, este un ganditor profund asupra existentei noastre.
Tocmai de aceea textele se sustin prin ele insele, nu conteaza daca au fost gandite si scrise acum cateva zile, cativa ani sau acum cateva zeci de ani, pentru ca ele contin un ceva care depaseste notatia reporterului, faptul de viata, un fenomen etc, ele sunt innobilate de cugetarea grava a omului de cultura.
Iata cum faptul de viata cotidian, efemerul, care in mod firesc nu depaseste ziua in care a fost tiparit in paginile unui ziar, dainuieste peste timp prin cugetarea celui care ni-l aduce la cunostinta si il potenteaza, scotandu-l din obisnuit si daruindu-l cu har, cu acea scanteie numai de autor stiuta, pentru a-l trece in etern.
Prozele din aceasta carte, pentru ca Ion Andreita a transformat insemnarea ori consemnarea jurnalistica in proza de tinuta, tocmai prin meditatia Domniei Sale asupra a ceea ce relateaza, prozele, subliniez, se sustin prin ele insele.
Texte scrise cu ani in urma au prospetime si savoare.
Ele se citesc cu placere si interes si cu luare aminte, indiferent daca sunt din sfera vietii cotidiene, din domeniul culturii, al politicii etc, iar cititorul are de invatat, pentru ca harul meditatiei pe care autorul il revarsa asupra textului ne capteaza, ne cuprinde si ne transforma pe noi insine, facandu-ne partasi, partizani.
Evenimentul a avut loc la Casa Titulescu, altfel zis: Templul Diplomatiei Romane, iar intr-o sala alaturata era Expozitia de Goblenuri create de sotia lui Ion Andreita, Doamna Lia Maria Andreita, diplomat de meserie si artist prin vocatie, si adaug aceasta, pentru ca am observat aceeasi caracteristica: Meditatia.
Tapiseriile artistei nu sunt o impletire de fire si o armonie de culori, ci aceste operatii pornesc din idee.
Aceeasi reflectie asupra lumii si vietii, meditatie asupra vietii noastre pamantesti.
Fiecare tapiserie reprezinta un gand colorat, este irepetabila si grava.
In fata ei si dupa ce te-ai indepartat nu mai esti acelasi, la fel cum nu mai esti acelasi citind cartea anuntata mai sus.
Ion Andreita si Lia Maria Andreita sunt truditori ai acestui pamant si artisti, creatori de frumos si demiurgi ai unei lumi la care visam.
Cartea de 780 de pagini format mare, cu titlul: Viata, drumuri, litere... nu este, asa cum s-ar crede, o culegere de articole de ziar scrise cu talent si daruire de un jurnalist care a fost si este un poet de mare tinuta, ci o meditatie asupra lumii.
Ion Andreita, ziaristul, poetul si prozatorul, este un ganditor profund asupra existentei noastre.
Tocmai de aceea textele se sustin prin ele insele, nu conteaza daca au fost gandite si scrise acum cateva zile, cativa ani sau acum cateva zeci de ani, pentru ca ele contin un ceva care depaseste notatia reporterului, faptul de viata, un fenomen etc, ele sunt innobilate de cugetarea grava a omului de cultura.
Iata cum faptul de viata cotidian, efemerul, care in mod firesc nu depaseste ziua in care a fost tiparit in paginile unui ziar, dainuieste peste timp prin cugetarea celui care ni-l aduce la cunostinta si il potenteaza, scotandu-l din obisnuit si daruindu-l cu har, cu acea scanteie numai de autor stiuta, pentru a-l trece in etern.
Prozele din aceasta carte, pentru ca Ion Andreita a transformat insemnarea ori consemnarea jurnalistica in proza de tinuta, tocmai prin meditatia Domniei Sale asupra a ceea ce relateaza, prozele, subliniez, se sustin prin ele insele.
Texte scrise cu ani in urma au prospetime si savoare.
Ele se citesc cu placere si interes si cu luare aminte, indiferent daca sunt din sfera vietii cotidiene, din domeniul culturii, al politicii etc, iar cititorul are de invatat, pentru ca harul meditatiei pe care autorul il revarsa asupra textului ne capteaza, ne cuprinde si ne transforma pe noi insine, facandu-ne partasi, partizani.
Evenimentul a avut loc la Casa Titulescu, altfel zis: Templul Diplomatiei Romane, iar intr-o sala alaturata era Expozitia de Goblenuri create de sotia lui Ion Andreita, Doamna Lia Maria Andreita, diplomat de meserie si artist prin vocatie, si adaug aceasta, pentru ca am observat aceeasi caracteristica: Meditatia.
Tapiseriile artistei nu sunt o impletire de fire si o armonie de culori, ci aceste operatii pornesc din idee.
Aceeasi reflectie asupra lumii si vietii, meditatie asupra vietii noastre pamantesti.
Fiecare tapiserie reprezinta un gand colorat, este irepetabila si grava.
In fata ei si dupa ce te-ai indepartat nu mai esti acelasi, la fel cum nu mai esti acelasi citind cartea anuntata mai sus.
Ion Andreita si Lia Maria Andreita sunt truditori ai acestui pamant si artisti, creatori de frumos si demiurgi ai unei lumi la care visam.
O CREATIE A SETEI INDIVIDUALE DE TRAIRE
O viziune sublimă, deschizătoare de zări sacre mi se pare ca încunună gândirea şi inspiraţia lui Ion Andreita odata cu cartea: 101 poeme, Editura Biodova, 2010, pe care am primit-o cu un autograph magulitor: marelui oltean…
Fire sensibilă şi romantică, aici, mai mult decat pana acum, in alte carti, Ion Andreita s-a regăsit pe el însuşi în cuvinte, în poezie scrisă cu vocaţie interioară de om cu suflet mare.
Poeziile sale sunt tot atâtea stări de conştiinţă, manifestări exuberante ale aderenţei la mişcarea universală a vieţii, sunt descărcări explozive, meditaţii înfiorate fie ale tensiunilor si exaltărilor interioare, fie ale vieţii de care, nu stiu cum se face, dar Ion Andreita se izbeşte la fiecare pas.
Eu vad în aceste poeme, cel mai adesea de scurta respiratie, proiecţia unui conţinut emotiv specific, deoarece transced pana la anulare biograficul.
Poemele lui pot fi citite şi ca un jurnal poetic al vietii, ca tot a fost journalist o viata lunga.
As numi opera poetică deloc intinsa a lui Ion Andreita: creaţia setei individuale de trăire!
El scrie direct, alegând drept modalitate de expresie versul alb. Ciclul Masurand cu lacrima fiinta ta e o dovada ca stapaneste si tehnica veche de vers cu ritm interior si rima rara. Limba poetului este cea de toate zilele, deloc cautata, ci simplă, intr-o exprimare limpede, dar, atentie, cel mai adesea cu dublu sens.
Mi se pare ca se poate vorbi de funcţia poetică a călătoriei la Ion Andreita, poate si fiindca a calatorit tara in lung si-n lat (cum se spune), ca reporter, si in ultimele doua decenii mai catre Occident, ca diplomat, lucru vizibil in 101 poeme, prin poeme-stări, amplificând trăirea de moment, structurând-o în propriile mişcări ritmice.
Si o observatie. Citesc pe pagina a patra: Ilustratia – Tapiserii de Lia-Maria Andreita.
Sunt sase tapiterii de o frumusete uluitoare, care nu ilustreaza poeziile, ci exista prin ele insele, incat doua lucruri s-ar fi cuvenit:
Unu, mentionarea pe pagina a treia, de titlu, ca volumul cuprinde tapiserii de Lia-Maria Andreita, un artist de talie universala, si
Doi, evidentierea lor printr-o Tabla de materii, ca aici:
Pagina 15, Pietre de rau
Pagina 55, Nostalgia culorilor
Pagina 85, Pietrele vietii
Pagina 105, Oase plangand
Pagina 119, Pietrele universului
Pagina 131, Ce te legeni, codrule
Fire sensibilă şi romantică, aici, mai mult decat pana acum, in alte carti, Ion Andreita s-a regăsit pe el însuşi în cuvinte, în poezie scrisă cu vocaţie interioară de om cu suflet mare.
Poeziile sale sunt tot atâtea stări de conştiinţă, manifestări exuberante ale aderenţei la mişcarea universală a vieţii, sunt descărcări explozive, meditaţii înfiorate fie ale tensiunilor si exaltărilor interioare, fie ale vieţii de care, nu stiu cum se face, dar Ion Andreita se izbeşte la fiecare pas.
Eu vad în aceste poeme, cel mai adesea de scurta respiratie, proiecţia unui conţinut emotiv specific, deoarece transced pana la anulare biograficul.
Poemele lui pot fi citite şi ca un jurnal poetic al vietii, ca tot a fost journalist o viata lunga.
As numi opera poetică deloc intinsa a lui Ion Andreita: creaţia setei individuale de trăire!
El scrie direct, alegând drept modalitate de expresie versul alb. Ciclul Masurand cu lacrima fiinta ta e o dovada ca stapaneste si tehnica veche de vers cu ritm interior si rima rara. Limba poetului este cea de toate zilele, deloc cautata, ci simplă, intr-o exprimare limpede, dar, atentie, cel mai adesea cu dublu sens.
Mi se pare ca se poate vorbi de funcţia poetică a călătoriei la Ion Andreita, poate si fiindca a calatorit tara in lung si-n lat (cum se spune), ca reporter, si in ultimele doua decenii mai catre Occident, ca diplomat, lucru vizibil in 101 poeme, prin poeme-stări, amplificând trăirea de moment, structurând-o în propriile mişcări ritmice.
Si o observatie. Citesc pe pagina a patra: Ilustratia – Tapiserii de Lia-Maria Andreita.
Sunt sase tapiterii de o frumusete uluitoare, care nu ilustreaza poeziile, ci exista prin ele insele, incat doua lucruri s-ar fi cuvenit:
Unu, mentionarea pe pagina a treia, de titlu, ca volumul cuprinde tapiserii de Lia-Maria Andreita, un artist de talie universala, si
Doi, evidentierea lor printr-o Tabla de materii, ca aici:
Pagina 15, Pietre de rau
Pagina 55, Nostalgia culorilor
Pagina 85, Pietrele vietii
Pagina 105, Oase plangand
Pagina 119, Pietrele universului
Pagina 131, Ce te legeni, codrule
vineri, 19 noiembrie 2010
Eminescu
Dle Presedinte Horia Garbea,
Cui sa-i spun, daca nu Domniei Voastre, ca o casa anume de pe str Buzesti, cea de la nr 5, este in sirul lung al caselor care se demoleaza in aceste zile?
La nr 5 se afla o placa de marmora, care anunta trecatorii ca, intr-o alta casa situata pe acel loc, in anul 1882, a locuit Mihai Eminescu.
Ce se va intampla?
Uniunea Scriitorilor va prelua placa si o va monta pe noua cladie, eventual cu o imagine a casei in care Eminescu a trait?
Ma intreb si va intreb.
Cui sa-i spun, daca nu Domniei Voastre, ca o casa anume de pe str Buzesti, cea de la nr 5, este in sirul lung al caselor care se demoleaza in aceste zile?
La nr 5 se afla o placa de marmora, care anunta trecatorii ca, intr-o alta casa situata pe acel loc, in anul 1882, a locuit Mihai Eminescu.
Ce se va intampla?
Uniunea Scriitorilor va prelua placa si o va monta pe noua cladie, eventual cu o imagine a casei in care Eminescu a trait?
Ma intreb si va intreb.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)