marți, 22 martie 2011

S U S

Aveam in mana cartea de poeme: Pantera sus, pe clavecin de Horia Garbea, luata de la Chioscul de carte, Muzeul Literaturii. Am urcat in tramvaiul 34, destul de gol, si am avut imediat impresia ca mai toti se uita la mine, omul cu o carte in mana. Ma tineam de o bara, care nu era chiar ca cea din cluburile bucurestene, nu incepea din tavan, ci de mai jos, si se termina sub scaunul de langa mine. Ma tineam de bara si citeam cate un poem, mai dadeam cate o foaie, si poate ca unii ma luau drept angajat al vreunui club, desi nu aveam tinuta in voga si nici nu ma puteam roti in jurul acelei bare metalice. La un moment dat, cineva s-a apropiat de mine, si-a rasucit capul sa citeasca titlul cartii si mi s-a adresat fara nici o introducere;
-- E cu animale sau despre muzica?
Ma deranja si l-am privit cu neplacere.
-- Nici una nici alta, i-am zis, e despre inalt!
Omul s-a uitat la mine, si nedumerit, si-a sucit iar gatul si a silabisit titlul inscris cu rosu pe coperta alba:
-- Pan- te- ra- sus... a marait. Da, scrie sus, inteleg.
Si s-a linistit. Nu mi-a mai dat atentie, s-a tras intr-o parte, in schimb s-a uitat triumfator in stanga si-n dreapta, de-a lungul burtii tramvaiului. Deslusise ciudatenia. Si pe buna dreptate! Lumea duce in tramvai sacose si pungi, tine in mana telefoane mobile, are in urechi dopuri si asculta muzica, in cel mai rau caz citeste un tabloid, dar sa aiba cineva cu el o carte si inca una de poezie, iata ceva ce trebuia deslusit!

2 comentarii:

  1. Multumesc! Merita sa scrii pentru asemenea pasageri ai tramvaiului 34 ca dvs. Ar fi si mai grozav daca am afla ca necunoscutul a coborit din 34 si a dat fuga la Muzeul Literaturii sa cumpere cartea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am coborat inaintea sa, a Necunoscutului, si nu pot preciza lucrul acesta, dar sunt sigur ca cei care citesc intamplarea absolut autentica se vor duce la Muzeul Literaturii.
    Cat mai exista asemenea oameni, merita sa scrii literatura!

    RăspundețiȘtergere