O lucrare necesara

Profesorul universitar Ding Chao, seful catedrei de limba romana si vicedecan in cadrul Universitatii de limbi straine din Beijing, a publicat la Editura Literatura Poporului un tratat de 290 de pagini, format mare, academic, intitulat: O istorie a relatiilor literare chino-romane, Zhong Luo Wenxue Guanxi Shitan.
Domnia sa a lucrat si in diplomatie cativa ani buni, la Ambasada Chinei din Bucuresti, la Consulatul din Constanta. Si este evident ca a impletit armonios activitatea diplomatica, didactica si de cercetare stiintifica. Rodul a multi ani de studiu, fara indoiala o reusita, tratatul are si meritul ca este primul de acest fel.
Profesorul Ding Chao este un bun cunoscator al valorilor literare din cele doua tari si da dovada de o rigoare a clarificarilor si a clasificarii. El intelege exact peisajul dublu pe care il prezinta. Luminate prin scriitura eleganta, prin stapanirea nuantelor pe creatori si pe epoci, editarile de carte din Romania si China, de care se ocupa profesorul Ding Chao, primesc suflu magic, prind viata sub ochii cititorului, pe masura ce inainteaza cu lectura. Analiza se desfasoara prin prizma conceptiei despre timp si evolutie. Comentariile sale sunt relevante. El pune in lumina o estetica a fumosului si utilului si utilizeaza o tehnica literara care influenteaza inlantuirea faptelor si face ca o istorie a aparitiilor editoriale sa se citeasca nu numai cu interes, ci si cu bucurie, cu un adevarat confort intellectual.
Lucrarea este organizata cronologic pe cele doua sectiuni ale ei.
Prima parte, literatura chineza in Romania, impresioneaza prin cercetarea extinsa din antichitate pana in anul 2006, an cu care se incheie investigatia sa. Interesul europenilor pentru Extremul Orient, explica autorul, porneste de la atractia pe care a exersat-o matasea chinezeasca. La noi, Grigore Ureche face primele referiri la China; Miron Costin povesteste ca domnitorul Vasile Lupu a folosit tigle colorate chinezesti la palatul sau din Iasi si asa mai departe.
In secolul 17, Milescu Spatarul este primul roman care merge in China, scrie despre aceasta tara si oamenii ei, iar autorul il analizeaza pe larg pe carturarul roman.
Mai tarziu, revista Junimea prezinta activ China. Titu Maiorescu traduce Zhuang Zi (din germana), cam ceea ce am reprodus si noi in primul nostru blog: Istoria lui Ciuang Song si a sotiei sale Tian Shi, iar Pogor traduce tot din limba germana un poem de neidentificat, zice profesorul Ding, adaptarea sa indepartandu-se prea mult de originalul pe care el nu avea cum sa-l cunoasca, traducand din limba germana:
In loc de Amor, chiar Ura zici in tine ca domneste.
Eu supus voiu fi si astazi la ori ce voint a ta,
Dar in ceasiul despartirii vei cunoaste ca drept este
Sarutarile primate inapoi a mi le da. (Amantul supus)
Aflam ca Slavici era subjugat de cugetarile lui Confucius si a scris despre China, Alecsandri compune Mandarinul si Pastel chinez, Cosbuc - Leii de piatra si Pentru tron etc. In prag de secol, in anul 1906, M.G.Baileanu publica o lucrare meritorie: Incercari asupra civilizatiunei chinezesti, din surse frantuzesti. Vor aparea apoi zeci de carti, mai ales note de drum. Aproape fiecare scriitor roman care viziteaza China se simte obligat, urmandu-l pe G.Calinescu, sa lase posteritatii insemnari mai mult sau mai putin subiective. Eu insumi am publicat Pasi in lumea chineza, 1975, si Viata intima la chinezi, 1992.
In secolul XX, in Romania se traduc cartile mari ale culturii chineze, mai cu seama din franceza in prima jumatate a secolului, in principal din rusa dupa 1950, iar din 1966, odata cu cartea inegalabilei mele profesoare Toni Radian: Duhul crizantemei, o culegere de povestiri, incepe seria traducerilor lucrate direct din limba chineza, de catre sinologi romani.
Perioada 1965 – 1989 pare a fi cu adevarat benefica si este tratata de autor pe lungimea a 50 de pagini. S-a tradus mult, s-au publicat carti de reala valoare culturala. Mie si sotiei mele, Mira Lupeanu (1944 – 2006), ne sunt dedicate 12 pagini, pentru cele trei duzini de traduceri si creatii originale de inspiratie chineza. Citez:
In deceniile 8 si 9 ale secolului trecut, Mira si Constantin Lupeanu s-au lasat absorbiti de literatura chineza si de cartile clasice chineze. Fie ca au citit, au studiat cu migala lucrari originale sau au tradus, rapiditatea si cantitatea sunt impresionante. Din confruntarea prin punerea fata in fata a traducerilor cu textele originare, calitatea este, putem sa afirmam, buna si de inalt nivel. Opera lor, nu numai ca a impulsionat promovarea si cuprinderea, acceptarea literaturii chineze in Romania, dar in acelasi timp a hotarat locul si prestigiul sotilor Lupeanu intre sinologii romani; pagina 127. Eu ii multumesc pentru constatare. Surprinzator este ca exprima calitatea printr-o expresie buddhista, shang cheng, termen care desemneaza Mahayana, Marele vehicol, si care, folosit in afara religiei, vizeaza o implinire suprema. Sa fie oare asa? Cumva, profesorul Ding Chao este prea darnic!
O realizare de exceptie, cu rezonante in poezia noastra moderna o are antologia realizata de poetul Al Stamatiad: Din flautul de jad, 1938.
De asemenea, nu pot fi trecuti uitarii alti mari scriitori romani care au adus intelepciunea Chinei cititorilor nostri, pe linia lansata de Junimea: G.Calinescu (Sun sau Calea neturburata), Lucian Blaga, Mircea Eliade. Marin Sorescu continua seria poetilor inspirati de cultura Chinei si scrie poemul: Conversatie pura c-o litera chinezeasca.
Ar fi multe de scos in evidenta: editii peste editii din Lao Zi si Confucius, traducerea integrala, in doua volume, a cartii fundamentale a culturii chineze, cum este Biblia la crestini: Cartea Schimbarilor etc.
Din sectiunea dedicata culturii Romaniei in China, notam ca, la sfarsitul secolului XiX, mandarini cu misiuni in Europa mentioneaza numele tarii noastre, dar sunt mai ales referiri diplomatice, de politica la zi. Revista lunara proza scurta joaca rolul Junimii. Tinerii scriitori Lu Xun, Mao Dun si altii introduc in China literatura moderna a Europei si, in acest context, traduc si publica pentru prima oara povestiri de Mihail Sadoveanu. In anul 1922 este tradus Eminescu - Rugaciunea unui dac. In voga va fi Panait Istrati, sunt publicate povestiri de I.L.Caragiale, Victor Eftimiu, Al Bratescu Voinesti.
Dupa proclamarea R.P.Chineze, in 1949, sunt tradusi si publicati in limba chineza, practic, toti marii nostri scriitori clasici, moderni si contemporani, prin lucrarile lor reprezentative, intai prin intermediul limbilor engleza si rusa, apoi direct din limba romana, de o armata de romanologi chinezi, mult mai numeroasa decat cea a sinologilor romani.
Cu deosebire, s-au publicat cele mai multe carti de literatura romana in perioadele: 1955 – 1959, 1980 – 1984, 1985 – 1989.
La fel ca in Romania cand este vorba de receptarea cartii chineze, de pela sfarsitul secolului XX, publicul chinez cere mai putin literatura romana, dar ea nu lipseste; printre cei publicati in anii din urma ar fi Marin Sorescu si Mircea Nedelciu etc.
Poate ca mediul cultural din ambele tari ar trebui sa priveasca inapoi, sa observe ce a scapat, care autor sau opera artistica de valoare nu a fost inca tradusa si publicata. Pentru ca, de ce traducem, daca nu sa imbogatim cultura nationala?
Oricum, O istorie a relatiilor literare chino-romane de Ding Chao se cuvine tradusa si publicata in Romania.