Sa incepem cu un taoist

Murindu-i sotia, filozoful Zhuang Zi a fost gasit de prietenii care venisera sa-i prezinte condoleante,
cantand si batand ritmul cu palmele intr-un bol.
Intrebat ce se intampla, de ce nu-si jeleste sotia, el s-a explicat:

În momentul în care a murit, cum s-ar fi putut sã nu fiu îndurerat? 
Dar cercetându-i începuturile, [mi-am dat seama cã] initial ea n-avea viatã. 
Si nu numai cã n-avea viatã, dar n-avea nici formã.
Si nu numai cã n-avea formã fizicã, dar era si fãrã suflu vital. 
Între indistinct si inefabil, s-a transformat si a prins suflu.
Suflul vital s-a transformat si a luat formã fizicã.
Forma fizicã s-a transformat si a prins viatã. 
Acum, s-a transformat din nou si a murit. 
Preschimbarea din viatã în moarte mi se pare asemenea miscãrii celor patru anotimpuri, primãvara, vara, toamna si iarna. 
Ea acum se odihneste în tihnã în sala uriasa. 
Dacã eu as continua sã plâng, ar însemna cã nu înteleg ratiunea vietii. 
Iatã de ce am încetat [sã plîng].